Amurg....

am deschis geamul de la balcon si un val de aer rece a patruns in narile mele....... nu era vis..... de cateva zile visam sa fac chestia asta dar nu am putut deoarece era putin racita si aveam narile infundate..... acum cand raceala a mai trecut am fost placut surprinsa sa vad ca pot sa adulmec diferite mirosuri...... este 6.03.2009..... ora 21:57....... ar trebui sa fie o zii fericita pentru mine.... sora mea mai mica, Catalina, nu face in fiecare an 2 ani ...... dar nu era asa..... astazi parca nu eram eu.... de fapt de o saptamana tot nu ma simteam eu.....cu cat trec mai multe zile.... cu atat ma recunosc mai putin.... fata aceeaa vesela care radea din orice.... parca numai exista.... este trist stiind ca vorbesc chiar de mine..... deci chiar nu stiu ce e cu mine.... oare cartile acelea pe care le'am citit au avut un impact prea puternic asupra mea sau ce se intampla?..... hello sa ma ajute cineva.....m'am apucat si eu de duminica sa citesc "Amurg" de Stephene Meyer.... o carte foarte frumoasa cu diverse intamplari...... dragostea este naucitoare..... mi'a placut atat de mult incat am vrut sa citesc si volumul 2 intitulat "Luna noua"..... aceasta a fost ca o lovitura sub centura pentru mine deoarece eram atat de fascinata de acea carte incat am vrut sa o termin cat mai repede posibil ca sa ii aflu sfarsitl..... dar nu stiam ca era atat de dureroasa.... nu cred ca exista om pe lumea asta sa renunte la persoana iubita si dorita incat sa se desparta de ea doar pentru ca el credea ca ii face mai mult rau..... acea parte a cartii m-a coplesit.... pur si simplu simteam o durere incat nu m-am putut abtine .... nu mi-am putut stapani lacrimile..... care deja se facusera siroaie pe obrazul meu..... deci deja se schimbase ceva in legatura cu mine...... am impresia ca este vizibil lucrul acesta.... ma rog... sa continui....in "Luna noua" fata aceea era ranita dupa ce persoana mai importanta decat viata ei plecase desi stia ca o iubeste enorm..... Bella era zdrobita ..... nu intelegea...... dar nici nu putea sa il opreasca .... nu putea sa il tina cu forta langa ea..... era franta... avea sufletul rupt in 2 bucati... o bucata o luase Edward cu el atunci cand plecase si cealalta bucata a ramas la ea dar franta in mii de bucatele..... care o dureau de cate ori isi aducea aminte de el..... este trist.... nu mi-as fii dorit sa fiu in locul ei in momentul in care Edward i-a spus ca pleaca si "Va fii ca si cum nici nu am existat vreodata"...... stersese orice urma de amintire..... mare ii fu mirarea Bellei cand a descoperit ca atunci cand era in pericol sa pateasca ceva rau auzea acea voce din interiorul ei..... acea voce care era atat de dulce si lingusitoare... era vocea lui Edward..... pe parcursul povestii Bella incearca fel si fel de lucruri pentru a fii in pericol doar ca sa auda acea voce...... pe mine una m-a fascinat cu adevarat... ceva numai e la fel cum era inainte... sunt altfel.... sunt mai sensibila .... nu stiu.... de fiecare data cand imi aduc aminte de acea poveste mi se face pielea de gaina si incep sa imi curga siroaie de lacrimi pe obraji.... chiar mi'as fii dorit sa fiu in locul Bellei in cateva scene.... macar o singura data.... in scenele in care este langa Edward....